Iubirea plutește în aer atunci când ești îndrăgostit. Simți cum tot corpul plutește către absolut, iar inima îți bate mai tare atunci când persoana iubită îți este alături. Astfel, iubirea merită celebrată din plin, dacă nu zilnic, măcar ocazional.

Ca studenți, cu toții avem nevoie de iubire în viețile noastre, pentru a putea evolua ca oameni și a ne dezvolta anumite laturi, precum cea artistică și cea emoțională. Până la urmă, îți e mult mai drag să mergi la facultate știind că oamenii care te iubesc te așteaptă acolo, iar toate activitățile parcă devin mai interesante atunci când persoanele importante din viața ta îți sunt alături. Iubirea trebuie trăită, menționată, experimentată, sărbătorită și privită cu duioșie, nu cu teamă, pentru că prin iubire învățăm să devenim mai buni.

Dragobetele este sărbătoarea dragostei la români și este celebată an de an pe 24 februarie. Această festivitate își are rădăcinile încă din vremea dacilor, când, în această zi,  zeul iubirii marca începutul primăverii. Legenda spune că Dragobete era fiul Dochiei și, totodată, zeul dragostei și al veseliei. Îl putem asemăna cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă sau cu faimosul Cupidon, specific mitologiei romane. Pe teritoriul țării noastre, Dragobete se mai numea și „Cap de Primăvară” sau „Cap de Vară”, fiind simbolul unui nou început, a unei renașteri sufletești, pe care dragostea ți-o poate dărui.

Cele mai multe povestiri îl înfățișează pe Dragobete, sau Dragomir, ca fiind un tânăr frumos și viteaz, care era căsătorit cu o fată neputincioasă în fața mamei sale. Într-o zi, Baba Dochia o trimite pe fată să culeagă fructe de pădure la sfârșitul lui februarie, dintr-o pădure. Atunci, Dumnezeu i se înfățișează fetei sub forma unui bătrânel și o ajută să îndeplinească dorința soacrei. Când Baba Dochia vede fructele, ea crede că primăvara a venit și iese din casă cu fiul său, pentru a duce caprele pe munte. Dochia poartă 12 piei de miel, însă pe munte plouă şi pieile devin grele din cauza apei. Ea le dă jos şi le aruncă, însă vine un ger cumplit şi Baba Dochia îngheaţă împreună cu caprele şi fiul său, care cânta la flaut.

Încă din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, băieții se adunau în această mare zi de sărbătoare și mergeau în păduri, pentru a culege, în buchețele, primele flori ale primăverii. Culesul florilor era însoțit de veselie, cântece și jocuri, unul dintre cele mai recunoscute fiind „zburătoritul”. Odată cu venirea prânzului, fetele alergau către sat, iar băieții le fugăreau, încercând să le prindă și să le fure un sărut. Dacă băiatul era un pretendent demn pentru fată, aceasta se lăsa prinsă în jocul lui și îi accepta sărutul, simbolizând, totodată, legătura spirituală dintre cei doi și începutul iubirii cuplului. Spre seară, această conexiune sau logodnă urma să fie anunțată în fața întregii comunități a satului, unde toți erau prezenți, de la membrii familiei, până la vecini. Cei care participau la această sărbătoare și urmau tradiția, erau binecuvântați în acel an. Pentru ei, respectarea tradițiilor însemna bogăție, pace spirituală, noroc și sănătate. Se considera că persoanele care nu sărbătoreau cu cinste acest eveniment, aveau parte de ghinion și erau pedepsiți să nu își găsească dragostea în acel an.

Obiceiuri și tradiții de Dragobete

Dacă vremea nu le era prielnică tinerilor, aceștia se adunau într-o casă, pentru a petrece, a lega prietenii, pentru a se juca și a fi plini de voie bună. În anumite zone fetele tinere obișnuiau să arunce acuzații pentru farmecele de urăciune făcute împotriva rivalelor în iubire. Totodată, băieții își crestau ușor brațul în forma unei cruci și își atingeau tăieturile, simbolizând un ritual al prieteniei pe viață, devenind, astfel, frați spirituali.

Și bătrânii acordau o importanță deosebită acestei zile. Pentru ei, era un bun prilej de a avea grijă de animalele din curte și de a face curățenie în case și in ogrăzi. Bătrânii considerau această sărbătoare ca fiind o zi de curățare a locului și a sufletului, pentru a păși cum se cuvinte spre un nou început. Aceștia credeau că păsările își vor găsi în această perioadă sufletul pereche. De aceea, sacrificarea animalelor în această zi este interzisă.

Mituri și credințe populare de Dragobete

Se spune că în această zi, fetele necăsătorite trebuiau să adune zăpada rămasă pe alocuri, zăpadă cunoscută sub numele de „zăpada zânelor”. Prin topire, această apă avea proprietăți miraculoase, fiind folosită în găsirea partenerului potrivit sau chiar în ritualurile de înfrumusețare ale fetelor. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Din acest motiv, fetele se clăteau cu această apă, pentru a deveni la fel de frumoase ca zânele.

În această zi importantă, fetele și băieții trebuiau să se întâlnească și să descopere dacă și-au găsit perechea potrivită. Se spune că fetele care nu făceau acest lucru aveau ghinion în dragoste în tot acel an. Totodată, se credea că dacă o fată atinge un băiat dintr-un sat învecinat, aceasta va fi drăgăstoasă tot anul.

Este important ca bărbații să fie în bune relații cu persoanele de sex feminin. Aceștia nu au voie să supere fetele sau să le pricinuiască necazuri, pentru că, altfel, vor avea parte de ghinion pe parcursul primăverii. Atât fetele, cât și băieții, au datoria de a fi veseli și plini de viață în această zi, pentru a avea parte de noroc și iubire în acel an. Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute până la lăsarea zorilor.

Lucrul câmpului, țesutul, culesul și tot ceea ce ținea de treburile gospodărești erau interzise în această zi, fiind permisă doar curățenia, pentru că era aducătoare de spor și purificare a locului.

Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete, fiind considerat un semn rău pentru cel care face acest lucru. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și dezamăgiri în lunile ce vor urma.

În unele zone ale țării, Dragobetele are aceeași însemnătate cu ziua de Bobotează. Fetele tinere, necăsătorite, în căutarea unui partener de viață, își pun busuioc sfințit sub pernă, sperând ca Dragobetele să le arate iubirea lor adevărată și fiind curioase în fiecare an să vadă dacă își visează sortitul.

Ziua de Dragobete este o zi dedicată iubirii și a fericirii în cuplu. Îndrăznește să iubești pe cel de lângă tine. Purifică-ți sufletul și îndepărtează pe cei ce nu îți luminează ziua, ci o fac mai mohorâtă. Iubește sincer, simplu sau pasional și fă-o din tot sufletul. Nu în ultimul rând, iubește-te pe tine. Deși Dragobetele este o zi dedicată partenerilor de viață, asta nu însemnă că iubirea de sine trebuie exclusă, căci prin iubirea, acceptarea și aprecierea de sine reușim să cucerim pe toți cei care ne înconjoară.

Iubește tot ce te înconjoară, chiar dacă uneori e vorba de o notă dezamăgitoare sau de o zi în care nu ți-a mers chiar bine. Uneori și faptul că eșuăm ne face să devenim studenți mai responsabili și oameni mai determinați să ne depășim limitele. Iubește fiecare moment trăit, pentru că nu știi ce poate aduce viitorul. Dăruiește dragoste, fără a aștepta ceva în schimb, căci o astfel de iubire este una sinceră.