După cum prezintă titlul acestui comunicat de presă, următoarele povești ce le vom ilustra par a fi scoase dintr-o schiță scrisă de marele dramaturg I. L. Caragiale, dar nu trebuie să vă lăsați impresionați de aparența lor artistică, ele reflectă în totalitate societatea românească din anul 2023, prezentând cât se poate de concret acest lanț al slăbiciunilor pe care studenții îl vor parcurge pentru a beneficia de reducerea de 90% la abonamentul destinat transportului în comun.
La începutul fiecărui an universitar, Universitățile din România încheiau un contract de prestări servicii cu Întreprinderile de Transport Public, contract prin intermediul căruia se deconta valoarea abonamentelor lunare ale studenților pentru mijloacele de transport în comun. Acest lucru era benefic, întrucât simplifica procedura de decontare a abonamentelor și asigura faptul că toți studenții vor beneficia de reducerea respectivă, fără să aștepte o eternitate la vreun ghișeu, unde la final să li se spună, cu zâmbetul pe buze, că nu au ajuns încă fondurile. Prea frumos să fie adevărat, nu? Un foarte bun exemplu poate fi cazul Universității Y din orașul A. În acest oraș, abonamentul la transport costa 120 lei, preț integral, fără reduceri acordate, iar decontarea se efectua astfel: 65 lei erau cei asigurați de Universitate, 47 de lei de la Primăria Municipiului A, iar studentul mai plătea 8 lei. Evident, suma necesară pentru a acoperi costurile abonamentelor pentru cei 6500 de studenți ai Universității era insuficientă, dar universitatea reușea prin redirecționarea altor fonduri, cu acordul Ministerului Educației, să acopere costurile necesare abonamentelor.
În anul universitar 2023 – 2024, situația se va schimba, având în vedere că noua lege menționează o reducere de 90% la abonamentul de transport în comun și chiar de 100% pentru studenții înmatriculați la o forma de învățământ cu frecvență din cadrul Universităților din România, o schimbare semnificativă față de reducerea de doar 50% din anii trecuți, prea frumos să fie adevărat! Problema apare în momentul în care Ministerul Educației distribuie fondurile către Universități, așa cum montase Ghiță Pristanda steagurile în „capitala unui județ de munte”, în comedia „O scrisoare pierdută”. Așa, „curat, murdar, coane Fănică”, fondurile necesare pentru abonamentele din luna septembrie, vor ajunge la universități într-o zi însorită de vară, în cel mai bun caz. La fel ca în cazul de mai sus, al Universității Y din orașul A, nici alte Universități din România nu vor putea să deconteze din bugetul propriu abonamentele pentru studenți. Astfel, dorim să reamintim onoraților și distinșilor noștri politicieni din cadrul Ministerului Educației faptul că fondurile nu cresc în pomii fructiferi din grădinile universităților.
După metodologia prezentată de Ministerul Educației, un student va trebui să își mai sacrifice din timpul său de studiu, pentru a sta la coadă la vreun ghișeu, în era digitalizării? Asta în cel mai fericit caz, atunci când se va cunoaște răspunsul la următoarele întrebări: Când va avea loc decontarea abonamentelor? Cine prelucrează dosarele studenților? Răspunsul pare a fi evident, având în vedere faptul că în momentul de față nu există personal suficient în cadrul universităților pentru a rezolva aceste probleme (bineînțeles, asta în cazul în care nu s-au scos la concurs noi posturi în mediul universitar pentru „responsabili cu decontarea”, dar avem dreptul să fim cu adevărat mirați în legătură cu acest lucru).
Rămâne atunci o întrebare destul de sinceră: Există garanția că toți studenții vor beneficia de această reducere pentru transportul în comun? Așteptăm cu drag răspunsul Ministerului în legătură cu aceste probleme și între timp le mulțumim pentru „încurajările oferite” studenților din România atunci când vine vorba de educație și oportunitatea deosebită de a mai face încă o plimbare la ghișeu, „apogeul productivității”, o verosimilă reprezentare a „avantajelor progresului”!
