Stresul, anxietatea și depresia sunt cel mai întâlnite afecțiuni la tineri, în special, la studenți și elevi. Deoarece acestea pot reprezenta o problemă destul de serioasă, ne-am hotărât să discutăm cu un specialist, și anume, cu doamna Denisa Alexandra Ilea, Psiholog clinician și psihoterapeut adlerian în supervizare, pentru a înțelege mai bine ce presupune să ai astfel de afecțiuni și ce fel de remedii există. Astfel, am pregătit pentru voi o serie de întrebări și răspunsuri:
- Cum definiți stresul? De câte tipuri este acesta?
Stresul este de fapt o reacție a organismului la un potențial pericol. Stresul și factorii stresori variază și sunt experimentați diferit de fiecare om, însă el apare cu anumite aspecte fiziologice, dar și psihologice. Răspunsul corpului la stres, cunoscut sub numele de „luptă sau fugă” („fight or flight”) este menit să ajute omul să se adapteze la noua situație sau la pericol. Omul trebuie să fie alert pentru a putea face față provocărilor. Așadar, stresul poate fi o reacție pozitivă atunci când te ajută și te motivează. Însă aceste senzații ar trebui să dispară odată cu pericolul. Dacă ele nu dispar sau dacă ne supunem factorilor stresori pe o perioadă mai lungă de timp, atunci stresul poate deveni problematic și poate duce la epuizare. Fiecare om ar trebui să își cunoască punctul de la care stresul nu mai este eficient sau productiv. Cele mai comune indicații sunt sentimentele de copleșire și incapacitate de a gestiona problemele, îngrijorare excesivă, dificultăți în păstrarea atenției și schimbări în zona de somn și alimentație.
- Care este diferența dintre stresul cronic și stresul oxidativ?
Stresul este considerat acut atunci când este cauzat de o întâmplare anume cum ar fi, spre exemplu, un accident de mașină, un interviu pentru un job sau un examen. Stresul poate fi și cronic atunci când el este constant și se întinde pe o perioadă nedeterminată, fără să dea ocazia organismului sau psihicului să se elibereze de tensiunea acumulată. Stresul este, cel puțin după opinia mass-mediei, cauza principală a bolilor psihice, aceasta putând fi găsită drept componentă-cauză în fiecare boală. Însă acest punct de vedere nu este neapărat susținut de întreaga comunitate științifică și nu e doar o extremă în care boala este exogenizată (adică se stabilește cauza bolii din exterior) ci și o explicație reducționistă, care nu tratează individul în complexitatea lui.
- Care sunt cele mai întâlnite cauze care pun tinerii/studenții în fața unor situații stresante?
Cred că este foarte clar pentru oricine care a trecut prin viața de student că examenele vin cu o presiune imensă din punctul de vedere al performanței de care trebuie să dea dovadă studentul, dar și a felului în care și-a gestionat pregătirile în avans. Din experiența proprie dar și profesională, consider totuși că minimalizăm efectele pe care schimbările majore de viață le au asupra noastră. Viața de student este ceva cu totul nou și marchează o etapă de tranziție spre maturitate. Ea expune studentul în fața unei schimbări majore de stil de viață și de învățare și în fața așteptărilor din partea profesorilor sau a părinților. Studentul trece print-o multitudine de schimbări mai mici sau mai mari, ca locuința, orașul, cercul social, modalitatea de a învăța și de a fi evaluat etc. Studentul este nevoit în mod constant să se adapteze la nou: la noile materii, la noile sarcini sau profesori. Această adaptare poate fi ceva pentru care mulți dintre studenți nu sunt pregătiți psihic sau nu au încă abilitățile necesare, însă este, totodată, o oportunitate grozavă de creștere și dezvoltare! Acum, studentul învață nu doar noi informații, ci și noi abilități, care ulterior îi vor folosi în aria muncii, cum ar fi: buna colaborare într-o echipă, profesionism, gândire critică (rezolvarea de probleme), abilitatea de a gestiona stresul și anxietatea, strategii eficiente de învățare și capacitatea de a duce la bun sfârșit sarcini complexe. Oricare ar fi procesul de învățare prin care trece omul, acesta este expus la stres, din cauza frustrării, a constantelor greșeli pe care le face și a faptului că învățarea cere atenție concentrată pentru perioade de timp destul de lungi.
- Considerați că există stres care poate avea și efect pozitiv? Care ar fi acesta?
Da, o cantitate nici foarte mare, dar nici foarte mică de stres ne poate ține motivați și antrenați în sarcini. Acesta este stresul optimal, care ne propulsează înspre acțiune și ne poate aduce satisfacție. Problema este atunci când stresul experimentat de o persoană continuă pe o perioadă de timp foarte lungă. Dacă stresul continuă să se manifeste mai mult de o lună, atunci el poate genera burnout, adică epuizare psihică. Burnoutul se manifestă prin oboseală cronică, lipsă de interes și motivație, inabilitatea de a rămâne atent și concentrat asupra unei sarcini pe o perioadă mai lungă de timp, de asemenea posibile probleme de somn și digestive. Într-un fel, simptomele pot fi foarte asemănătoare cu depresia și mulți oameni le confundă. Cred că aceasta este capcana cea mai mare în care omul modern pică deseori. Stilul de viață din ziua de azi ne bombardează cu foarte multă informație și ne solicită atenția continuă, astfel că obosim mai repede și uităm ce este cu adevărat important și demn de atenția noastră. Ideal ar fi să încercăm să prevenim epuizarea psihică prin evitarea stresului pe perioade de timp foarte lungi. Spre exemplu, ar fi necesar în primul rând să ne redefinim ceea ce numim astăzi eficiență, deoarece mulți cred că este abilitatea de a face multiple lucruri repede și concomitent. Așadar, multitaskingul este probabil cea mai dăunătoare modalitate de a ne rezolva problemele, aceasta aducându-ne de fapt și mai mult stres asupra creierului, ducându-l negreșit spre epuizare. Pentru a nu ajunge să fim consumați de stres, trebuie să facem lucrurile pe rând, câte unul o dată. De asemenea, este foarte important ca fiecare om să își cunoască limitele, punctele forte și punctele slabe. Acestea le puteți afla pur și simplu întrebându-vă și analizându-vă, observând ce vă ajută și ce nu vă ajută pentru a performa, însă fără a vă epuiza. Poate aici vă găsiți propriul stil, poate aveți nevoie de mai multe pauze sau poate găsiți anumite resurse exterioare care vă ajută, ca aerul curat, mișcarea sau suportul unei persoane.
- Care sunt factorii care declanșează anxietatea și cum se manifestă aceasta?
Anxietatea poate fi resimțită atunci când, spre exemplu, aveți un examen important, sau atunci când treceți printr-o perioadă marcată de evenimente nefericite. În acest caz, ea este normală; nu este patologic să simțiți frica în anumite momente provocatoare, iar viața negreșit ne pune mai devreme sau mai târziu în fața acestora. Însă anxietatea devine o reală problemă atunci când este resimțită atât de puternic încât afectează deseori performanțele la examene și traiul normal al vieții de zi cu zi. Atunci când, spre exemplu, nu vă prezentați la un examen sau la un interviu de job din cauza anxietății sau atunci când nu mergeți la o petrecere sau la un eveniment social din cauză că vă este frică de ceea ce vor crede alții despre voi, atunci anxietatea devine o problemă psihologică către care trebuie să ne îndreptăm toată atenția.
- Credeți că tinerii sunt mai predispuși să sufere de anxietate din cauza factorilor declanșatori?
Pentru toate aceste tulburări, numite și tulburări funcționale, nu poate fi neapărat identificat un substrat organic care să justifice simptomatologia, însă ca elemente definitorii putem avea prezența unui eveniment psihotraumatizant ori un teren constituțional al personalității. Ceea ce predispune tinerii să sufere din cauza anxietății poate fi de fapt o structură de personalitate anxiogenă, adică predispunerea spre a resimți frica chiar și atunci când nu există o amenințare reală. Dacă cineva nu dispune de această abilitate de a diferenția ce este amenințător și ce nu este, îi va fi imposibil să navigheze prin provocările aduse de această etapă a vieții. Este posibil ca cei care nu au fost învățați în sânul familiei deprinderea de a se descurca singuri și nu au fost încurajați suficient de mult să fie deschiși și să experimenteze noul să se adapteze mai greu la viața de student decât cei care au fost învățați opusul.
- Cum din anxietate iau naștere atacurile de panică și implicit tulburările obsesiv-compulsive, care ar fi pragul peste care nu mai putem spune că avem de-a face cu o situație anxioasă, ci cu un atac de panică?
Atunci când anxietatea persistă vreme de câteva luni, ea poate fi numită tulburare de anxietate generalizată. Anxietatea și simptomele ei somatice produc suferință și afectează arii funcționale importante ale vieții și anume activitatea socială, munca, iar în cazul studenților – activitatea academică. Când omul suferă de anxietate, viața lui este marcată de o îngrijorare și neliniște greu de controlat, el trăind o stare de agitație atât la nivel psihic, cât și fizic. Cele mai comune simptome sunt starea de nervozitate, tremor, tensiune musculară, transpirații, amețeli, palpitații și disconfort gastric. Simptomele și semnele pot varia de la persoană la persoană. Vârsta de debut este în general ultima perioadă a adolescenței, până la 20 de ani, așadar nu este de mirare că mulți studenți se confruntă cu problema anxietății. Spre deosebire de cazurile marcate de atacuri de panică, la care simptomele apar brusc, cei care suferă de tulburare de anxietate generalizată trec print-o anxietate difuză și persistentă, fără a fi experimenta fobii, panică sau tulburarea obsesiv-compulsivă. Atacurile de panică sunt specifice tulburării de panică și ele apar neașteptat și spontan. Practic, atacul de panică este apariția bruscă a sentimentului de frică, acompaniat și de reacții fiziologice și cognitive specifice ca tremor, frica de moarte, dificultăți de respirație. Frecvența acestor atacuri de panică poate varia de la câteva pe zi până la câteva pe an. Aceste perioade apar și dispar brusc, durând de obicei doar câteva minute, iar apariția lor nu este predictibilă. Aceste atacuri par să vină din senin și oamenii pot experimenta „teama de a nu înnebuni”. Atacurile de panică pot apărea, așadar, în situații de viață normale, chiar și atunci când circumstanțele nu implică un pericol obiectiv, ca de exemplu atunci când omul merge la supermarket sau ia un autobuz. Atacurile de panică se pot manifesta ca o senzație de sufocare și agitație din punct de vedere fiziologic. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă este caracterizată de preocuparea pentru ordine, perfecționism și control mental și interpersonal, în detrimentul flexibilității, deschiderii și eficienței. Aici, individul este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare, astfel încât obiectivul principal al activității se pierde. Pentru un astfel de individ, este foarte dificil să ducă sarcinile la bun sfârșit, iar standardele lui de perfecțiune sunt autoimpuse. Un astfel de individ este exigent cu ceilalți în aceeași măsură în care este cu el însuși, de asemenea are tendința de a impune celorlalți propriile lui standarde, rigori și stil de viață. Adesea, un astfel de individ este inflexibil în ceea ce privește morala, etica și valorile.
- Care ar fi diferența dintre atacul de panică și tulburările obsesiv-compulsive și cum se manifestă acestea?
Anxietatea este într-adevăr o componentă importantă a tulburării obsesiv-compulsive, însă nu este cauza sau trigger-ul acestei tulburări. Unele ritualuri, specifice acestei tulburări, sunt urmate de o reducere a anxietății, în timp ce altele duc la o accentuare a acesteia. Tulburările obsesiv-compulsive se caracterizează prin prezența unor simptome obsesive și compulsive, precum și a unor grade diferite de anxietate și depresie. Obsesia este prezentă în psihicul unui astfel de individ și tulbură buna lui funcționare chiar dacă el este conștient de inutilitatea acestor obsesii, pentru că este incapabil să le îndepărteze. Pe măsură ce se străduiește să îndepărteze aceste fenomene, se întâmplă ca ele să capete o intensitate din ce în ce mai mare. Obsesiile pot lua forma unor gânduri, impulsiuni sau imagini recurente și persistente care pătrund în mintea persoanei, în ciuda eforturilor acesteia de a le îndepărta. Individul recurge la fel și fel de ritualuri, numite ritualuri compulsive (ritualuri de igienă, de numărare, de verificare excesivă, de re-numărare etc) în idea de a preveni sau de a reduce anxietatea. Principalele teme obsesive sunt legate de contaminarea cu microbi sau murdărie, de boli, religie sau moralitate, ordine și simetrie. La astfel de indivizi, superstițiile și comportamentele de verificare sunt întâlnite frecvent în viața de zi cu zi. Ele sunt considerate patologice doar dacă sunt extrem de consumatoare de timp sau duc la o deteriorare semnificativă clinic.
- Ne putem trata singuri de anxietate? Sau avem nevoie de medicație sau sprijin medical în rezolvarea acesteia?
Tulburarea de anxietate generalizată, tulburările de panică și depresia răspund bine la tratament psihiatric medicamentos și terapie psihologică. Medicația poate ajuta la stabilizarea individului pentru ca ulterior să poată lucra în terapie și să poată învăța noi modalități de a răspunde provocărilor vieții. Consider că ambele modalități de tratament se completează și pot avea rezultate maxime împreună. Un tratament medicamentos fără lucrul cu sinele în terapie poate rezolva problema pe moment însă nu și cauza, nu ajunge la rădăcina problemei, așadar este posibil ca boala să devină recurentă. Atunci când aceste tulburări nu sunt tratate și nu beneficiază de atenția noastră, se pot agrava și se pot dezvolta alte afecțiuni. Abuzul și dependența de alcool și substanțe sunt unele dintre cele mai des întâlnite tulburări atașate tulburărilor pe care le-am descris mai sus. Mi-aș dori pe această cale să menționez că a merge la psiholog sau la psihiatru ori a urma un tratament de acest fel nu este ceva rușinos și nu ar trebui nicicând să fie însoțit de stigmă socială. Este la fel ca mersul la medic atunci când ai probleme de sănătate de ordin fiziologic; când ai probleme de ordin afectiv sau dispozițional, poți merge la psiholog sau psihiatru. Din păcate, nu prea văd cum te poți trata singur de aceste afecțiuni, însă consider că orice fel de dezvoltare personală sau lucru cu sinele ne poate ajuta enorm să avem o stare psihică mai bună. În final, omul este făuritorul propriei sale vieți și are o abilitate înnăscută de a se vindeca. Psihoterapeutul doar însoțește individul pe acest drum și îi arată noi perspective pentru ca el însuși să își descopere resursele interioare sau exterioare care îl pot ajuta să își îmbunătățească viața.
- Ce măsuri ar trebui să fie luate de către facultăți/universități pentru a acorda mai multă importanță acestor afecțiuni?
Consider că sănătatea mintală ar trebui să fie responsabilitatea sistemului de sănătate, nu neapărat a celui educațional, însă va fi foarte greu să vedem îmbunătățiri majore atâta timp cât psihoterapia nu este un serviciu decontat de casa de asigurări. Ceea ce ar putea ajuta în tratarea oricăror afecțiuni psihice, din punctul meu de vedere, este suportul comunității din care face parte individul, iar aici fiecare membru se poate implica prin mici acțiuni. Universitatea este în sine o comunitate care, și ea, cu cât este mai unită, cu atât este mai puternică. Orice activitate de socializare sau de dezvoltare personală de grup poate fi de un real ajutor. Mediul universitar ar putea face studentul să se simtă binevenit, să se simtă „acasă”. De asemenea, consider că orice activitate care aduce mai multă conștientizare a problemelor de sănătate mintală poate fi de ajutor atât pentru studenți, cât și pentru cadrele universitare. Niște module psihoeducaționale digitale, e-bookuri, ghiduri tipărite care să-i îndrume spre tratament pe cei ce suferă de aceste afecțiuni ar putea fi niște soluții simple și necostisitoare. Acestea ar putea fi concepute chiar în colaborare cu studenții de la psihologie, care din experiența proprie pot spune că sunt dornici de practică.
- Se spune ca depresia ar fi boala secolului XXI. Considerați că este adevărat? Care ar fi cauzele manifestării depresiei în cazul tinerilor?
Depresia și tulburările de dispoziție sunt într-adevăr des întâlnite în ziua de azi. Dispoziția este tonusul nostru afectiv fundamental, care aduce bogăție sau sărăcie vieții noastre emoționale, respectiv stării sufletești. Depresia este o prăbușire a acestei dispoziții de bază, cu accentuarea trăirilor neplăcute, triste și amenințătoare. În depresie gândirea încetinește, capacitatea de a fi atent este afectată și comportamentul este marcat de o anumită lentoare. Performanța academică poate fi profund afectată, deoarece tânărul depresiv se găsește marcat de o stare de tristețe, astenie, lipsă de vigoare fizică, lipsă de inițiativă și este incapabil să ia decizii, să facă față frustrării, astfel derulând ruminații în mintea lui. Este posibil ca și somnul să fie afectat, individul ori dormind mult prea mult ori prea puțin, suferind de insomnie. De asemenea, pot apărea scăderi în greutate. Toate aceste simptome pot face ca experiența studenției să devină o adevărată povară în loc să fie una dintre perioadele cele mai frumoase ale vieții.
- Cum se pot diminua aceste stări depresive? (dacă ne puteți oferi câteva exemple)
Cea mai indicată pentru depresie este activitatea fizică. Niște exemple de astfel de activități pe care, de altfel, studiile le-au confirmat că au un efect antidepresiv sunt: plimbările în aer liber, petrecerea timpului în natură, cititul unei cărți afară sau în lumina soarelui, înotul, o baie caldă, mersul pe bicicletă, jocuri de masă, interese artistice (desenatul, scrisul tip jurnal, meșteșuguri), treburi casnice (reorganizare, curățat), grădinăritul, dansul, activități sportive.
- Care ar fi momentul critic când ar trebui să apelăm la specialist, fie că vorbim de anxietate, fie că vorbim despre depresie?
Cred că barometrul cel mai bun este propria temperatură emoțională. Atunci când te simți cu totul depășit de viață este bine să ceri ajutor. Atunci când nu mai poți funcționa normal în viața de zi cu zi este posibil să suferi de o tulburare de natură psihologică. După cum am menționat și mai sus, atunci când simțim că oricare din elementele centrale ale vieții ne sunt afectate – munca, performanța academică, relațiile cu ceilalți – este indicat să apelăm la un specialist și să rezolvăm problema, deoarece ea nu va trece de la sine.
Nu uitați! Este foarte important să ne exprimăm gândurile și să discutăm despre semnalele transmise de către corp deoarece acesta reprezintă o reflexie a noastră, dacă nu ne simțim bine în propriul corp, cu siguranță nu vom reuși să trecem și peste alte provocări ale vieții!
Sperăm că aceste răspunsuri v-au ajutat să vă priviți diferit, să contemplați asupra anumitor decizii și să faceți alegerea potrivită atunci când vine vorba de propria persoană.
Mulțumim doamnei Denisa Alexandra Ilea pentru răspunsuri, care, de altfel, ne-au ajutat să înțelegem anumite aspecte despre stres, anxietate și depresie. Dacă aveți nevoie de o persoană care să vă asculte, să vă dea sfaturi utile și să vă fie prietenă, dar și specialist în același timp, vă recomandăm să vizitați site-ul: www.Denisailea.ro
