Psihologia pentru studenți

Astăzi o să abordăm un subiect mai delicat care, cel mai probabil, nu este prea discutat în rândul studenților (excepție fiind viitori noștri psihoterapeuți). Psihologia. Oare psihologia reprezintă un subiect tabu de când lumea? Sau au început să se dezghețe apele și odată cu ele și mentalitatea oamenilor? Ne afundăm prea tare în ceea ce înseamnă rețele de socializare? Devenim din ce în ce mai răutăcioși unii cu alții încât o să ne fie rușine să cerem ajutor de la un specialist? Cine știe, dar haideți să începem cu definițiile…

Diferența dintre psihologie și psihiatrie

Conform Colegiului de Psihiatri Regal din Australia și Noua Zeelandă principalele diferențe dintre psihiatri și psihologi sunt:

  1. Psihiatrul este calificat să ofere medicație în caz de nevoie, pe când psihologii nu au această calitate.
  2. Pe de o parte psihiatrul poate da un diagnostic, să gestioneze tratamentul unui pacient și să ofere diverse tipuri de terapii pentru boli mintale complexe, pe de altă parte, psihologul se concentrează asupra terapiei prin conversație pentru a ajuta oamenii ce au nevoie de ajutor.

Acum că am punctat acest aspect, astfel încât să fim pe aceeași lungime de undă….

Fenomenul de bullying

Bullying-ul constă în tachinare, jignire, lovituri ușoare și chiar glume ,,nesărate”, toate acestea în mod repetat.

Ca participanți putem avea minim o ,,victimă” și cel/cei care jignește/jignesc, repetat, prin mijloace verbale sau fizice.

Trebuie să ne gândim în felul următor: Totul are o cauză. Fiecare acțiune are o cauză și un efect. Cel care jignește nu a devenit așa din senin, victima va deveni la rândul ei ,,agresorul” altcuiva.

Ce putem face pentru a stopa acest fenomen? . Persoana în cauză trebuie încurajată să-și spună punctul de vedere! Putem să încercăm să ne înțelegem între noi, să ne pese unul de altul, să nu mai căutăm paiul din ochiul altcuiva. Trebuie mult efort să întrebi ,,Te deranjează ceea ce fac?”, ,,Ești în regulă? Sunt aici dacă ai nevoie să vorbești cu cineva”? Deși, în societatea în care trăim este destul de greu, deoarece facem erori de rațiune în fiecare zi. Etichetăm, gândim alb-negru, filtrăm negativ și ne orientăm către evenimentele din trecut.  Este dificil să gândim logic dacă suntem ghidați de ce face altul, de ce zice altul (,,ești prea sensibil”, ,,de ce te implici așa de mult?”, ,,trebuie să rămâi cu el/ea, doar aveți un copil împreună”, ,,ignorându-mă te crezi superior/superioară?”).

Bullying-ul nu înseamnă doar bătaie, ci și vorbe care te fac să suferi. Dacă noi, tinerii, nu ne schimbăm comportamentul și începem să înțelegem cu adevărat ce înseamnă o vorbă de care nici nu-ți mai aduci aminte, dar probabil a schimbat viața unuia de vârsta ta, atunci cine va realiza intriga? Suntem tineri, avem timp să ne formăm și să ne trezim la realitate, să conștientizăm importanța sănătății mintale.

Puțini se gândesc la acest aspect. Dacă te doare o măsea, mergi imediat la un dentist. În cazul în care ai nevoie de chiar un apropiat cu care să vorbești sau de un specialist, nu-ți faci timp, deoarece consideri că nu este la fel de important. Cu cât lași mai mult timpul să treacă, cu atât va fi mai greu.

Te-ai gândit vreodată că oamenii care se închid în ei, își schimbă comportamentul „din senin”, au nevoie de ajutor?

Lipsa de încredere

Fenomenul de bullying poate cauza lipsa de încredere. Aici o să cităm un pasaj din discuția pe care am avut-o cu un psihoterapeut  care ajută (și)  tinerii să se exploreze pe sine și care și-a găsit răgazul să ne acorde un interviu pe baza căruia am realizat acest articol.

,,Lipsa de încredere se regăsește la fiecare dintre noi la un moment dat, mai ales în tinerețe, deoarece nu ne cunoaștem destul de bine, întrucât suntem în plin proces de schimbare, formare: din copilul plutind pe norișorii roz ai gândirii magice, către adultul care raționalizează altfel și are resurse de care habar n-are încă, de unde și nesiguranța și neîncrederea în sine din această perioadă de trecere care durează ani…  Nu ne naștem cu manual de instrucțiuni, prin urmare experiența noastră de viață, indiferent dacă este reușită sau nu, plăcută sau dimpotrivă, contează în clarificarea imaginii de sine. E de evitat să luăm literal ce spun alte persoane despre noi : ,,ești urât” sau ,, ce deștept ești…”. Avem nevoie de propriile noastre experiențe, plăcute sau neplăcute, pentru a ne clarifica imaginea. E ca atunci când vrei să faci o fotografie și reglezi obiectivul camerei și toate contează: lumina, unghiul, distanța, perspectiva, emoția ta din momentul alegerii imaginii pe care vrei să o surprinzi etc. Uneori căutăm mult momentul prielnic, alteori ba, iar imaginea iese neclară, mișcată…  Avem nevoie  să ne gândim că putem trece mai departe, abia după aceea ne vom da seama că lumea nu se termină la sfârșitul unei experiențe neplăcute, așa cum o imagine surprinsă într-o fotografie surprinde doar un moment și nu cadrul final. Filmul vieții fiecărui individ conține un număr inestimabil de imagini. Momentele de criză marchează etape de dezvoltare, trecerea într-o etapă de dezvoltare nouă, deci sunt altceva decât secvențe triste sau dăunătoare procesului creșterii. Trecerea înseamnă efort, ca orice treaptă urcată, înseamnă ieșirea din zona de confort, de unde senzația noastră de suferință , neliniște și nevoia, uneori, de a fi ajutați să depășim un moment existențial problematic.”

Depresia și anxietatea

Conform Institutului Național pentru Sănătate Mintală:

-,,Depresia reprezintă o comună, dar serioasă tulburare de dispoziție. Aceasta cauzează simptome care afectează modul cum te simți, gândești și realizezi activitățile zilnice.”

-,, Pentru oamenii cu tulburări anxioase , anxietatea nu trece de la sine, ci se înrăutățește în timp. Simptomele pot afecta activitățile zilnice, precum performanța la muncă, școala sau relațiile. Diverse tipuri de tulburări anxioase includ tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea de panică, tulburarea anxioasă social și alte fobii legate de tulburări.”

Simptome ale depresiei:

  • Lipsa de interes în activitățile uzuale sau hobby-uri
  • Lipsa speranței
  • Iritabilitate, neliniște
  • Lipsa de energie sau sentimentul de inutilitate
  • Probleme cu somnul și oboseală cronică
  • Schimbări radicale în greutate și apetit
  • Dificultate în concentrare, în luarea deciziilor sau de a-și aminti informații
  • Dureri inexplicabile gastrointestinale
  • Senzația de vinovăție
  • Și, în cel mai rău caz, gânduri suicidale

Simptome ale anxietății:

  • Probleme cu gestionarea fricilor și a îngrijorărilor
  • Iritabilitate, neliniște sau senzația că te afli pe marginea prăpastiei
  • Atacuri de panică
  • Probleme cu somnul
  • Episoade de confuzie
  • Simptome fizice precum dureri de cap, hipersudorație, dureri musculare, greață etc.

Modalități prin care poți cere ajutor

Bun, ai aflat că nu poți trece peste anumite momente de unul singur, ai nevoie de cineva care să te îndrume sau măcar să te asculte.

Prima dată poți vorbi cu un apropiat, o persoană cu care îți este ușor să vorbești. Dacă îți este jenă să vorbești cu un părinte, poți apela la un prieten foarte bun, un profesor. Contează să te descarci, astfel încât să nu mai porți acea povară. Ai grijă să-ți alegi o persoană de încredere, altfel vei suferi mai tare.

Mai departe, poți vorbi cu un specialist. Ai două variante:

  1. Există platforme ale căror instrumente le poți folosi, spre exemplu Depreter (https://www.depreter.ro/) sau Paxonline (https://www.paxonline.net/).
  2. Poți să-ți faci programare la un terapeut pe care-l cunoști sau care îți este recomandat.

Poți căuta dacă este acreditat pentru că există și impostori, care se erijează în terapeuți însă nu sunt reprezentanții unei forme acreditate de psihoterapie pe site-ul Colegiului Psihologilor ( https://alegericpr.ro ), în registrul unic(RUP) https://alegericpr.ro/images/registrul_unic/R.U.P._PARTEA_II_-_FORME_DE_EXERCITARE_27.05.2022.xlsx .

Se poate filtra încât să cauți in „Comisia de psihologie clinică și psihoterapie”, urmărind acreditarea „psihoterapie…” (sunt multe forme/școli, important este că specialistul pe care îl cauți să fie cel puțin acreditat de colegiu – forul de acreditare a specialiștilor din acest domeniu de activitate).

Într-un final, suntem bucuroși să aflăm, în procesul realizării acestui articol, că tinerii au început să conștientizeze faptul că pot cere ajutor. Ei nu au acel gând, cum aveau generațiile trecute, că psihoterapeutul este același lucru cu psihiatrul. Este perfect în regulă să ceri ajutor, dacă ai nevoie, indiferent de gravitatea problemei.

Autori

+ posts

Writing and living.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *