Aglomerația, mulțimea de oameni grăbiți, magazinele încărcate de cadouri, crăciunițele colorând tarabele florăreselor, brazii în piețe așteptându-și cumpărătorii, cozile la carmangerii, căciulițele pufoase și măștile parcă ținând locul fularelor. Anul acesta pare diferit, dar esența Crăciunul rămâne aceeași.
Un an atipic asemenea sărbătorilor ce se apropie rapid. Asta vezi, privind nostalgic pe geamul mașinii, blocat din nou în trafic. Ești conștient că anul acesta va fi altfel, că nu vei mai fi înconjurat de multitudinea de oameni care îți încălzeau inima și casa, indiferent de gerul de afară sau fulgii viscoliți în întunericul nopții târzii.
Îți e dor de ei, amintindu-ți câți brazi ați împodobit împreună anul trecut. Unul la asociația studențească, într-o seară care acum pare undeva departe, când toți zâmbeați și vă făceați poze. Pe masa din sediu ați înlocuit pixurile și agendele cu portocale, covrigi, clasicele bomboane de pus în brad și nelipsitul vin fiert. Stăteați împreună și cântați colinde, fiecare nereăbdător să-și deschidă cadoul de la Secret Santa. Urmau invitații la evenimente asemănătoare de la asociațiile partenere sau la împodobitul bradului în holul central al universității și pe holurile căminului, când vă strângeați tot palierul să puneți o ghirlandă în brad și apoi să vă admirați creația. Apoi așteptai cu nerăbdare vacanța ca să împodobești și bradul tău, de acasă. Nu-ți place rutina, dar asta era o obișnuință frumoasă, care îți aducea aminte de copilarie.
Chiar dacă știai că vei pleca acasă, nu conta; timpul vostru împreună, fără parțiale sau cursuri, era plin, plin de zâmbete. Veneai la cămin în ultima săptămână de dinainte de vacanța de iarnă doar pentru ei. Intrai pe ușa camerei tale și îi găseai pe toți acolo. Cu mâinile ocupate de bagaje, cu nasul și obrajii roșii și înghețați și cu gluga de la geacă peste ochi, de cum deschideai ușa te lovea în față o căldură liniștitoare, iar simțurile îți erau invadate de mirosul îmbietor de vin fiert cu scorțișoară. Îți lăsai cu nerăbdare bagajele pe jos, nedesfăcute, și plecați împreună, pe jos, spre centrul orașului ca să admirați luminițele și decorațiunile de Crăciun. Nici nu mai simțeați frigul când erați împreună și urma să faceți zeci de poze, să patinați și să gustați turta dulce de orice formă.
Era frumos să fiți, să trăiți și să simțiți împreună sărbătorile de iarnă, asemenea unei familii, uitând în acele momente ce înseamnă grijile sau nevoile. Parcă trăiați într-o altă lume, într-o perioadă aproape atempoarală, în care Spiritul Crăciunului era simțit prin momentele alături de ei.
Știai că se va încheia și această săptămână și vei ajunge din nou acasă. De data asta, vei intra pe ușă și vei simți mirosul de sarmale, cozonaci și al bradului care așteaptă să fie împodobit. Nu conta că nu mai sunteți împreună, vă întâlniți din nou în câteva săptămâni, asta dacă nu cumva vă hotărați să faceți Crăciunul sau Revelionul împreună, așa, spontan.
Simțeai acel Spirit al Crăciunului prin toți porii, emanai fericire, îți aduceai aminte de copilarie,ținând în mână o cană de ciocolată caldă pe care o savurai așezat lângă brad, de parcă însuși tu ai fi fost cadoul adus de Moș Crăciun în acea seară de Ajun. Urmăreai nerăbdător și curios „Singur acasă”, cu toate că știai pe de rost fiecare secvență a filmului.
Dar acum? Acum îți va reveni ție rolul cumpărăturilor, la fel ca restul pe care îi vezi în trafic, vei împodobi un singur brad, acasă, vei fierbe tu vinul și vei face ciocolata caldă așa cum o făceați împreună la cămin. Colindele vor suna din boxele pe care le vei așeza strategic, vei vedea și anul acesta „Singur acasă”, vei dărui și vei primi cadouri, dar fără îmbulzeala de prieteni cu care erai obișnuit. Ești conștient că simți Magia Crăciunului diferit de la un an la celălalt, și o vei simți și anul acesta, dar nu așa de puternic ca atunci când îi vedeai pe ei zâmbind.
Realizezi că anul acesta seara de Ajun va fi plină de nostalgie, ca un amalgam ciudat de sentimente care îți va cuprinde interiorul: dor, fericire, reverie, căldură, dar și părerea de rău că nu vezi și nu poți lua parte la simțirile celor pe care îi iubești atât de mult. Îi vei suna pe toți, pentru că nu te poți abține și vrei să le auzi râsetele colorate, iar apoi, când vei închide ochii, unica ta dorință de anul acesta pentru Moș Crăciun, va fi să vă aducă pe toți împreună cât mai repede posibil și negreșit.
Căzut acum pe gânduri, nu ai observat că făcându-se verde la semafor, cei din fața ta au plecat deja. Șirul acestor frumoase amintiri ce ți se derulează în minte este întrerupt de nerăbdătorul ăla de șofer din spatele tău, care te claxonează insistent. Accelerezi în goana ta după cadourile perfecte, zâmbind în colțul gurii la ideea că chiar și așa, de la distanță, îți iubești familia și prietenii la fel de mult ca și până acum. Știi că e reciproc, pentru că și ei își doresc la fel de tare ca tine să vă revedeți.
